Avertismentul unui lector universitar: A-i pune copilului la dispoziție tehnologie și a-l abandona în mediul online este ca și cum l-ai lăsa singur la piscină

„Când vorbim de tendințe, ne referim, volens nolens, la cei care dau tonul, adică la țările avansate tehnologic, pentru care Internetul și fenomenele asociate au devenit obiecte serioase de studiu. Spre exemplu, cercetătorii din zona științelor socio-umane (sociologie, psihologie, comunicare etc.) sunt preocupați, de ani buni, de actanții privilegiați ai noilor media: nativii digitali. Prin contrast, noi cei care ne-am născut și am copilărit înainte de apariția noilor media am fost incluși în categoria „imigranților digitali” (Marc Prensky), o taxonomie simplă, dar care ne ajută să înțelegem felul distinct în care ne raportăm la lumea digitală. Mai mult, ne ajută pe noi, adulții, să înțelegem că nevoile și așteptările copiilor și tinerilor, mă refer la cele legate de sistemul instituțional de educație, s-au schimbat fundamental, în contextul exploziei tehnologice”, a declarat Minodora Sălcudean pentru sibiu100.ro.

Potrivit acesteia, „nativii digitali nu sunt extratereștri”, ci „sunt copii și tineri care continuă să aibă aceleași nevoi psiho-sociale fundamentale, în absența cărora nu se vor putea dezvolta armonios. Ele țin de iubire și atenție, de securitate și stabilitate, de susținere și motivare, de relaționare și apreciere etc. Ce-i face diferiți de generațiile anterioare? Acești copii au abilități uimitoare de a manevra dispozitivele electronice, o rapiditate, o facilitate și o disponibilitate nemaiîntâlnite de a se sincroniza și de a se adapta la versatilitatea lumii digitale, de a produce și distribui conținuturi multimedia. Interconectarea în sine, nu-i face mai răi sau mai buni, ci îi face doar diferiți”.

În privința raportului dintre activitățile tehnologice, lectorul spune că, atât timp cât sunt mici, contactul copiilor cu tehnologia ar trebui limitat în favoarea mișcării și jocurilor în aer liber. „Nici smartTV-ul și nici tableta nu vor putea înlocui contactul cu ființa umană (dar și cu celelalte ființe vii) și tot ceea ce generează acesta: emoții, stări, sentimente, trăiri. Pe măsură ce copilul crește, predilecția pentru lumea digitală va fi tot mai evidentă: manevrează gadget-urile cu o ușurință incredibilă, învață din zbor jocuri, își descarcă singur aplicații, caută febril pe internet ceea ce îl interesează”, a spus aceasta.

De asemenea, Minodora Sălcudean îi critică pe adulții care „nu fac distincția între privat și public pe internet, nu înțeleg că exhibarea cu orice preț le poate aduce prejudicii ireversibile”.

Care sunt pericolele reale pe care le implică uzul prelungit al internetului și al jocurilor pe PC? „Cel mai adesea, psihologii avertizează asupra riscului dependenței. Ca orice formă de adicție, și dependența de calculator, Internet sau console video are consecințele asupra sănătății fizice și mentale. Acestea se manifestă prin izolare, apatie, dezinteres școlar, dar și dezinteres pentru alte activități, scăderea stimei de sine, nesiguranță socială. Contactul abuziv cu tehnologia va genera dezechilibre, pe termen lung, și o fragilitate emoțională dificil de redresat. Cei mai în măsură să detalieze aceste aspecte sunt psihologii și psihiatrii care se confruntă tot mai frecvent cu asemenea cazuri.

Un alt pericol, puțin conștientizat la noi, se referă la supraexpunerea copiilor și adolescenților pe rețelele sociale. Observ că mulți dintre adulți nu fac distincția între privat și public pe Internet și că nu înțeleg că exhibarea cu orice preț și fără discernământ le poate aduce prejudicii ireversibile. Eu nu aș fi de acord ca un copil să-și facă un cont de Facebook, înainte de vârsta minimă admisă – chiar și la 13 ani mi se pare prea puțin! E o chestiune de principiu, mai întâi”, a explicat lectorul.

Aceasta a avertizat că nativii digitali se pot transforma rapid în naivi digitali, deoarece se aruncă în mediul online fără protecție. „Din acest punct de vedere, viralele Gangnam Style sau Harlem Shake sunt emblematice pentru mimetismul și gregarismul generate și întreținute de Internet”.

Cât despre capacitatea profesorilor de a-i familiariza pe elevi cu deprinderile digitale, lectorul este sceptic. „Că tot mă întrebați de soluții, consider prioritară investirea în resursa umană din educație. Avem noi, de pildă, oameni pregătiți să evalueze conținutul și calitatea manualelor digitale și să înțeleagă faptul că acestea nu au rostul doar de a reproduce pe suport electronic conținuturile din manualele tradiționale?

Înțeleg profesorii cu adevărat cât de profunde sunt schimbările și că ignoranța digitală asociată cu inadaparea și lipsa noastră de înțelegere nu fac altceva decât să adâncească prăpastia dintre noi și copiii lumii digitale?”, se întreabă aceasta.

„M-am întrebat dacă, în calitate de părinte, trebuie să-ți dezvolți nivelul de inteligență digitală pentru a putea înțelege și contracara riscurile asociate noilor media. E o soluție care ar putea da rezultate, dar care ar trebui să vizeze mai degrabă educatorii și profesorii, în calitatea lor de pedagogi profesioniști. Părinții, în opinia mea, trebuie să ofere dragoste, atenție și susținere în mod real și factual prin comunicare deschisă. Odată îndeplinit acest rol, lucrurile se vor așeza într-o albie firească. Prin urmare, insist asupra unei idei pe care am invocat-o, oarecum, într-un răspuns anterior. Tehnologia nu este rea sau bună, în sine, rele sau bune sunt doar felul și scopul în care o folosim”, a conchis Minodora Sălcudean.